te-ai înecat cu aer 

ochii-ți strălucesc în splin 

patul în care îți ucizi visele 

devine cel mai scump cavou

noapte de noapte îți storci sufletul 

și ce-i asta suflet? 

oare o gaura prăpădita în neant ? 

un tablou prins în  utopica ? 

fie ce-o fi 

zici

îmi povestești cum

te-o pupat moartea în frunte
si tu continui sa-ți  cari paltonul după tine
de parca ți-ar fi scut

ghicești în cărți
si tot nu știi unde esti

umbli desculț
lumea nu te vede

tu taci, vorbești - nu te aude

eu te întreb
da tu iar dispari.