vineri, 19 februarie 2016


Norii stau de desubtu cerului şi
Deasupra galaxiei mele
Pufoşenia asta mi se perindează pe o margine de creier
Cînd planetele mocnesc stiu
Acolo esti tu
eu beau o berè pe mijlocul scărilor, care duc în vale
Niciodată în sus.
Cînd ai încărunţi un pic, şi ţi-a veni toată genealitatea
Prin urechile pisicii tale,
Abia atunci ai înţelege că fuga ta spre nicăieri
Te-a adus aici. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu