Norii stau de desubtu cerului şi
Deasupra galaxiei mele Pufoşenia asta mi se perindează pe o margine de creier Cînd planetele mocnesc stiu Acolo esti tu eu beau o berè pe mijlocul scărilor, care duc în vale Niciodată în sus. Cînd ai încărunţi un pic, şi ţi-a veni toată genealitatea Prin urechile pisicii tale, Abia atunci ai înţelege că fuga ta spre nicăieri Te-a adus aici. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu