paf !!!
iubirea ta s-a spulberat
nu știi sa iubești
cuvântul "iartă-ma" iți e străin
eu îți sunt străina
când vorbesc
sunetele care-mi ies din gura
aluneca direct într-un hău
încerc sa-mi dezleg miinile
mintea
picioarele
și inima
nu mai musca, te rog
du-te și spală vase, haine, sufletu-ți
spală ce vrei tu
dar nu ma mai ruga sa ma întorc
uita-ma și lasă-ma sa plec
chiar dacă nu vreau
chiar dacă plâng
chiar dacă ma umilesc
chiar dacă uit
chiar dacă te implor
chiar dacă ma comport ca o sălbatică
nu-ti fie mila
uita tot si lasă-ma
eliberează-ma
plec.
luni, 1 august 2016
miercuri, 9 martie 2016
bem cafea și zburăm
ca vântul
vorbim
despre "doamna cu coasa"
tu ai vrea sa te înfășori în plumb ca Bacovia
eu aș vrea o viață să plâng despre moarte ca Cioran
te întreb
cum ar fi dacă
pe mormintele funerare
ar fi scrise
poveștile indivizilor
pe care îi mănâncă țărâna
așa-i că ar fi frumos ?
și ai trece prin cimitir
ca printr-o bibliotecă
eu vreau sa pun punct
tu te uiți în ochii mei
și mă alungi
eu mă duc să mă înec în mare
tu sa te călugărești
eu vreau să te iubesc
tu nu mă lași.
joi, 25 februarie 2016
te-ai înecat cu aer
ochii-ți strălucesc în splin
patul în care îți ucizi visele
devine cel mai scump cavou
noapte de noapte îți storci sufletul
și ce-i asta suflet?
oare o gaura prăpădita în neant ?
un tablou prins în utopica ?
fie ce-o fi
zici
îmi povestești cum
te-o pupat moartea în frunte
si tu continui sa-ți cari paltonul după tine
de parca ți-ar fi scut
ghicești în cărți
si tot nu știi unde esti
umbli desculț
lumea nu te vede
tu taci, vorbești - nu te aude
eu te întreb
da tu iar dispari.
si tu continui sa-ți cari paltonul după tine
de parca ți-ar fi scut
ghicești în cărți
si tot nu știi unde esti
umbli desculț
lumea nu te vede
tu taci, vorbești - nu te aude
eu te întreb
da tu iar dispari.
vineri, 19 februarie 2016
Exercițiu literar dadaist (aproape) emoticon smile
Suprasaturat de marketing&publicitate
Primaria asta de rahat,
Și mii de boschetari
Am luat-o spre drumurile naționale
Boșorogii ascultă radio
Prin care,iar se difuzează ceva
Despre maidan
Basta !
Îmi pun cravata
și mă inec în lumea mea
Dar
Claxoanele din piața unirii
mă inebunesc
Mă gîdilă epilepsia
Printre pori
Si-mi iese spuma pe urechi și ochi
Casa mea e la trei degete
Și abia aștept sa-mi arunc
Oasele în pat ,
Cu o bere .
Suprasaturat de marketing&publicitate
Primaria asta de rahat,
Și mii de boschetari
Am luat-o spre drumurile naționale
Boșorogii ascultă radio
Prin care,iar se difuzează ceva
Despre maidan
Basta !
Îmi pun cravata
și mă inec în lumea mea
Dar
Claxoanele din piața unirii
mă inebunesc
Mă gîdilă epilepsia
Printre pori
Si-mi iese spuma pe urechi și ochi
Casa mea e la trei degete
Și abia aștept sa-mi arunc
Oasele în pat ,
Cu o bere .
Norii stau de desubtu cerului şi
Deasupra galaxiei mele Pufoşenia asta mi se perindează pe o margine de creier Cînd planetele mocnesc stiu Acolo esti tu eu beau o berè pe mijlocul scărilor, care duc în vale Niciodată în sus. Cînd ai încărunţi un pic, şi ţi-a veni toată genealitatea Prin urechile pisicii tale, Abia atunci ai înţelege că fuga ta spre nicăieri Te-a adus aici. |
Fiecare bărbat omoară lucrul pe care-l iubeşte
Încă fiecare bărbat omoară lucrul pe care-l iubeşte
Lasă asta să fie auzit,
Unii o fac cu o înfăţişare înverşunată,
Unii cu un cuvânt linguşitor,
Laşul o face cu un sărut,
Omul curajos cu o sabie!
Unii îşi ucid iubirea când sunt tineri,
Şi unii când sunt bătrâni;
Unii o ştrangulează cu mâini curvare,
Unii cu mâini de aur:
Cel mai amabil foloseşte un cuţit,pentru că
Moartea atât de curând devine atât de rece.
Unii iubesc prea puţin,unii prea mult,
Unii vând şi alţii cumpără;
Unii fac fapta cu atâtea lacrimi,
Şi unii fără un suspin:
Pentru fiecare bărbat care omoară lucrul pe care-l iubeşte
Încă nici un bărbat nu a murit.
Oscar Wilde
Încă fiecare bărbat omoară lucrul pe care-l iubeşte
Lasă asta să fie auzit,
Unii o fac cu o înfăţişare înverşunată,
Unii cu un cuvânt linguşitor,
Laşul o face cu un sărut,
Omul curajos cu o sabie!
Unii îşi ucid iubirea când sunt tineri,
Şi unii când sunt bătrâni;
Unii o ştrangulează cu mâini curvare,
Unii cu mâini de aur:
Cel mai amabil foloseşte un cuţit,pentru că
Moartea atât de curând devine atât de rece.
Unii iubesc prea puţin,unii prea mult,
Unii vând şi alţii cumpără;
Unii fac fapta cu atâtea lacrimi,
Şi unii fără un suspin:
Pentru fiecare bărbat care omoară lucrul pe care-l iubeşte
Încă nici un bărbat nu a murit.
Oscar Wilde
Un milion de femei care plîng
--------------------------------------
În noaptea asta sînt un milion de femei care plîng.
Pentru multe din ele plînsul a devenit ceva obișnuit.
Unele tocmai au citit o carte, altele s-au despărțit de un suflet drag. Cineva, pe care l-au iubit, astăzi a ieșit din viața lor, lăsînd în urmă o dîră de amărăciune.
Sînt un milion de case, cu un milion de paturi, în care plîng în fiecare noapte un milion de femei.
Pentru unele, luna abia răsare, pentru altele, soarele e la asfințit. Pentru că pămîntul e rotund și lumina alunecă peste el ca o apă înceată, picurînd pe creștetul celor un milion de femei care plîng.
Mă veți întreba de unde știu de taina celor un milion de femei care plîng, mă veți întreba dacă știu asta cu adevărat.
Știu, vă voi spune, pentru că m-am furișat de după pernă, pentru că am zburat în jurul pămîntului, pentru că n-am putut să dorm în acea noapte în care un milion de femei plîngeau cu luminile stinse și pentru că una din ele este mama mea...
Savatie Bastovoi
--------------------------------------
În noaptea asta sînt un milion de femei care plîng.
Pentru multe din ele plînsul a devenit ceva obișnuit.
Unele tocmai au citit o carte, altele s-au despărțit de un suflet drag. Cineva, pe care l-au iubit, astăzi a ieșit din viața lor, lăsînd în urmă o dîră de amărăciune.
Sînt un milion de case, cu un milion de paturi, în care plîng în fiecare noapte un milion de femei.
Pentru unele, luna abia răsare, pentru altele, soarele e la asfințit. Pentru că pămîntul e rotund și lumina alunecă peste el ca o apă înceată, picurînd pe creștetul celor un milion de femei care plîng.
Mă veți întreba de unde știu de taina celor un milion de femei care plîng, mă veți întreba dacă știu asta cu adevărat.
Știu, vă voi spune, pentru că m-am furișat de după pernă, pentru că am zburat în jurul pămîntului, pentru că n-am putut să dorm în acea noapte în care un milion de femei plîngeau cu luminile stinse și pentru că una din ele este mama mea...
Savatie Bastovoi
Descamisados (cei fara camasa)
certata cu el
am dus trei lupte cot la cot
dupa o transpiratie crunta
cu urme sarate
n-am invins
nici eu, nici el
dupa ne-am scuipat ca doua maimute amarate de nustiu ce ...
ne-am si imbrincit, huiduit
intr-o zi ne-am jucat de-a vatea'scunselea
atunci ne-am pierdut si cautat pentru prima oara
acum el bea ceai cu covrigi,
eu string cerul in rotulele de la genunchi .
certata cu el
am dus trei lupte cot la cot
dupa o transpiratie crunta
cu urme sarate
n-am invins
nici eu, nici el
dupa ne-am scuipat ca doua maimute amarate de nustiu ce ...
ne-am si imbrincit, huiduit
intr-o zi ne-am jucat de-a vatea'scunselea
atunci ne-am pierdut si cautat pentru prima oara
acum el bea ceai cu covrigi,
eu string cerul in rotulele de la genunchi .
Ţi se adresează. emoticon smile
Te detest pentru că nu mă iubeşti
pentru că stau în pragul inimii tale şi nu mă laşi
din cauza ta scriu poezie nu de dragoste
tu, eu înec pe mine şi lume în mocirla
stiai ?
Poate că am dispărut pentru că nu ştiam ce mă fac cu tine, poate pentru că aşteptăm să mă cauţi
poate că
şi dacă nu-ţi aduci tu aminte de mine atunci cine ? Stiai că sufletele mai trăiesc atât cât cineva le tine minte ?
De ce mă faci să
Urăsc toate celulele astea care joacă nebune prin mine ?
Te detest pentru că nu mă iubeşti
pentru că stau în pragul inimii tale şi nu mă laşi
din cauza ta scriu poezie nu de dragoste
tu, eu înec pe mine şi lume în mocirla
stiai ?
Poate că am dispărut pentru că nu ştiam ce mă fac cu tine, poate pentru că aşteptăm să mă cauţi
poate că
şi dacă nu-ţi aduci tu aminte de mine atunci cine ? Stiai că sufletele mai trăiesc atât cât cineva le tine minte ?
De ce mă faci să
Urăsc toate celulele astea care joacă nebune prin mine ?
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
dragul meu odata cindva ai sa intelegi ca toate cuvintele taioase, aruncate asa spre tine au fost doar o imagine. un scut daca vrei, ca sa nu ma ranesti, ma stii in timp si tot n-ai inteles ca toate mizeriile astea erau din dragoste poate, din a ma apara, n-am vrut sa fiu vulnerabila . de atatea ori am incercat sa pun punct. unul amar. si tot m-am reintors la tine
o fost o data ca ...
mai stii cind te-am dus in
cochilia mea
ne-am dat pe leagan atunci
si eu te-am lasat sa stai pe iarba mea,
scarile care te duceau in jos
acolo
era lumea mea
esti riul, oceanul, marea mea
si toate apele la un loc
nu stiu ce-ai devenit mai intii fericire sau dezamagire
acum chiar imi i-au adio !
ai grija de tine !
o fost o data ca ...
mai stii cind te-am dus in
cochilia mea
ne-am dat pe leagan atunci
si eu te-am lasat sa stai pe iarba mea,
scarile care te duceau in jos
acolo
era lumea mea
esti riul, oceanul, marea mea
si toate apele la un loc
nu stiu ce-ai devenit mai intii fericire sau dezamagire
acum chiar imi i-au adio !
ai grija de tine !
vineri, 22 ianuarie 2016
știți singurătatea asta acută care te străpunge pînă în măduvă, singuratatea asta care te sufoca la miez de noapte, din care te trezesti plîngînd și citind rugaciuni chiar daca n-ai fost un credincios înrait niciodată
cu toată groaza asta din capul meu, nu ma mir sa am mîine genunchii vineti nu de la patinoar dar de la mătănii.
stiți lumina aia care trebuie să existe prin cap ?
nu-i. nu țîșnește
odată cineva m=o amagit ca am talent la scris, așa am scris eu crezînd ca-s tare :))
m-am dovedit foarte și foarte bună tocmai la nimic
am ajuns să fac o facultate care nu-mi satisface nici o particulă din mine ? trist nu ?
și eu cea care credeam c-am sa schimb lumea, că n-o sa fac niciodată ceea ce nu-mi place și uite ce m-am înșelat .
uite cum am ajuns să mă plîng de milă cu toți proștii la un loc.
cînd blea ? cînd am ajuns să distrug toată personalitatea care era în mine ? cum am ucis-o ?
cum am strangulat-o cu propria-mi mișelie ?
ce cacat s-o ales de mine ?
de ideile care o murit odata cu facultatea de Economie
ce vierme am devenit eu
am ajuns sa ma plîng ca un rahat
ca toți oamenii de artă care mă visam cîndva
am ajuns să mă urăsc
am devenit un nimic !
iaca așa dragii mei prieteni :))
cu toată groaza asta din capul meu, nu ma mir sa am mîine genunchii vineti nu de la patinoar dar de la mătănii.
stiți lumina aia care trebuie să existe prin cap ?
nu-i. nu țîșnește
odată cineva m=o amagit ca am talent la scris, așa am scris eu crezînd ca-s tare :))
m-am dovedit foarte și foarte bună tocmai la nimic
am ajuns să fac o facultate care nu-mi satisface nici o particulă din mine ? trist nu ?
și eu cea care credeam c-am sa schimb lumea, că n-o sa fac niciodată ceea ce nu-mi place și uite ce m-am înșelat .
uite cum am ajuns să mă plîng de milă cu toți proștii la un loc.
cînd blea ? cînd am ajuns să distrug toată personalitatea care era în mine ? cum am ucis-o ?
cum am strangulat-o cu propria-mi mișelie ?
ce cacat s-o ales de mine ?
de ideile care o murit odata cu facultatea de Economie
ce vierme am devenit eu
am ajuns sa ma plîng ca un rahat
ca toți oamenii de artă care mă visam cîndva
am ajuns să mă urăsc
am devenit un nimic !
iaca așa dragii mei prieteni :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)