știți singurătatea asta acută care te străpunge pînă în măduvă, singuratatea asta care te sufoca la miez de noapte, din care te trezesti plîngînd și citind rugaciuni chiar daca n-ai fost un credincios înrait niciodată
cu toată groaza asta din capul meu, nu ma mir sa am mîine genunchii vineti nu de la patinoar dar de la mătănii.
stiți lumina aia care trebuie să existe prin cap ?
nu-i. nu țîșnește
odată cineva m=o amagit ca am talent la scris, așa am scris eu crezînd ca-s tare :))
m-am dovedit foarte și foarte bună tocmai la nimic
am ajuns să fac o facultate care nu-mi satisface nici o particulă din mine ? trist nu ?
și eu cea care credeam c-am sa schimb lumea, că n-o sa fac niciodată ceea ce nu-mi place și uite ce m-am înșelat .
uite cum am ajuns să mă plîng de milă cu toți proștii la un loc.
cînd blea ? cînd am ajuns să distrug toată personalitatea care era în mine ? cum am ucis-o ?
cum am strangulat-o cu propria-mi mișelie ?
ce cacat s-o ales de mine ?
de ideile care o murit odata cu facultatea de Economie
ce vierme am devenit eu
am ajuns sa ma plîng ca un rahat
ca toți oamenii de artă care mă visam cîndva
am ajuns să mă urăsc
am devenit un nimic !
iaca așa dragii mei prieteni :))