fiecare om are o frica, a mea ma inghite :_)

paf !!!
iubirea ta s-a spulberat
nu știi sa iubești
cuvântul "iartă-ma" iți e străin
 eu îți sunt  străina
când vorbesc
sunetele care-mi ies din gura
aluneca direct într-un hău

încerc sa-mi dezleg miinile
mintea
picioarele
și inima

nu mai musca, te rog
du-te și spală vase, haine, sufletu-ți
spală ce vrei tu
dar nu ma mai ruga sa ma întorc


uita-ma și lasă-ma sa plec
chiar dacă nu vreau
chiar dacă plâng
chiar dacă ma umilesc
chiar dacă uit
chiar dacă te implor
chiar dacă ma comport ca o sălbatică
nu-ti fie mila
uita tot si lasă-ma
eliberează-ma
plec.

bem cafea și zburăm
ca vântul

vorbim
despre "doamna cu coasa"
tu ai vrea sa te înfășori în plumb ca Bacovia
eu aș vrea o viață să plâng despre moarte ca Cioran

te întreb
cum ar fi dacă
pe mormintele funerare
ar fi scrise
poveștile indivizilor
pe care îi mănâncă țărâna
așa-i că ar fi frumos ?
și ai trece prin cimitir
ca printr-o bibliotecă

eu vreau sa pun punct
tu te uiți în ochii mei
și mă alungi

eu mă duc să mă înec în mare
tu sa te călugărești

eu vreau să te iubesc
tu nu mă lași.

te-ai înecat cu aer 

ochii-ți strălucesc în splin 

patul în care îți ucizi visele 

devine cel mai scump cavou

noapte de noapte îți storci sufletul 

și ce-i asta suflet? 

oare o gaura prăpădita în neant ? 

un tablou prins în  utopica ? 

fie ce-o fi 

zici

îmi povestești cum

te-o pupat moartea în frunte
si tu continui sa-ți  cari paltonul după tine
de parca ți-ar fi scut

ghicești în cărți
si tot nu știi unde esti

umbli desculț
lumea nu te vede

tu taci, vorbești - nu te aude

eu te întreb
da tu iar dispari.

Exercițiu literar dadaist (aproape) emoticon smile 

Suprasaturat de marketing&publicitate
Primaria asta de rahat,
Și mii de boschetari 
Am luat-o spre drumurile naționale
Boșorogii ascultă radio 
Prin care,iar se difuzează ceva
Despre maidan
Basta !
Îmi pun cravata
și mă inec în lumea mea
Dar
Claxoanele din piața unirii
mă inebunesc
Mă gîdilă epilepsia
Printre pori
Si-mi iese spuma pe urechi și ochi

Casa mea e la trei degete
Și abia aștept sa-mi arunc
Oasele în pat ,
Cu o bere .

Norii stau de desubtu cerului şi Deasupra galaxiei mele Pufoşenia asta mi se perindează pe o margine de creier Cînd planetele mocnesc stiu Acolo esti tu eu beau o berè pe mijlocul scărilor, care duc în vale Niciodată în sus. Cînd ai încărunţi un pic, şi ţi-a veni toată genealitatea Prin urechile pisicii tale, Abia atunci ai înţelege că fuga ta spre nicăieri Te-a adus aici.

Te-am inspirat ca o ţigară
A cîta oară?

A cîta oară pietrele din calea noastră
Bîntuie nauce prin labirintul 
Care noi sieşi ni l-am construit ?

Doi imbecili mai cred că au unul de altul
Demonstrîndu-şi în fiecare noapte
Că fără e mai bine

Demonstrat
Sunteţi liberi !